Şi câteodată mă întâlnesc cu tine,stau şi te privesc
îndelungat,subtil,te analizez,îţi observ fiecare detaliu al
corpului,fiecare gest,mimică,suflu.Fiecare cuvânt scos din gura ta
pentru mine are mii de subînţelesuri.
Te citesc ca pe o carte,şi cu fiecare pagină,îmi dau seama că în tine,nu mai găsesc nimic bun.
Tot ce a fost odată bun,pur,a dispărut,s-a stins,s-a ridicat treptat la ceruri,din momentul în care ai spus” Nu o să meargă”.
Ştiu că uneori te gândeşti “Dacă mergea?” …Te frământă şi eşti gelos când mă vezi pe mine indiferentă.Sincer nici nu ştiu dacă mă prefac sau chiar simt asta. Dar e profund,e natural.
Te privesc şi găsesc în tine doar o umbră,un om care se ascunde sub o mască bine întreţinută.A bărbatului perfect,care nu iubeşte,care tratează femeia ca pe cea mai inferioară formă de viaţă. Care arată bine,nu doar pe exterior. Care are întotdeauna dreptate. Dar care mă priveşte cu regret,cu blândeţe.
Care are lângă el o femeie dorită de toţi,fără scrupule,fără demnitate.O oarecare.
Deşi eu am călcat greşit,nu am devenit un monstru.
Am devenit doar indiferentă la toate răutăţiile şi privirile iscoditoare ale lumii. La toate gândurile răutăcioase îndreptate spre mine.
Am renunţat la toate visele,pentru că mi-am dat seama,că nu mai erau ale mele.Erau ale acelei “eu”,iubita ta.
Acuma am altele,mai puternice,mai aproape de realitate,mai importante.Am să le realizez.De asta sunt sigură!
Totodată,am renunţat la a-mi deschide sufletul în faţa oricui. Încrederea e oferită cu măsură.Iar prietenia mea e apreciată şi foarte sinceră.
Într-o privinţă ai avut dreptate,că doar după ce te las pe tine în urmă,voi deveni o altă persoană.
Iar pentru tine,nu mai simt nimic,nici măcar ură.Poate milă. Milă că ai ajuns aşa.Nu mă cred superioară ţie,dar ştiu că sunt.Eu nu am ajuns să mă înjosesc în ultimul hal.
Pentru tine,pot fi o amică de suflet,atunci când te plictisesti şi vrei să discuţi toate prostiile posibile,să-mi aberezi,iar eu să râd cu poftă.Cu mine să te simţi în largul tău şi să spui faci orice gest spontan şi necugetat.Dar atât.
Viaţa mea are alt traseu acum,ales de mine.Şi dacă nu e cel bun,am să-l fac eu să fie.Pentru că pot.
Dar inima ştie,ce mintea nu vrea să recunoască,acolo undeva adânc
în sufletul tău,închis cu lacătele uitării,e o mică scânteie care are
nevoie să fie din nou aprinsă.N-are şanse,ştii de ce? Pentru că eu nu
mă mai întorc.
Te citesc ca pe o carte,şi cu fiecare pagină,îmi dau seama că în tine,nu mai găsesc nimic bun.
Tot ce a fost odată bun,pur,a dispărut,s-a stins,s-a ridicat treptat la ceruri,din momentul în care ai spus” Nu o să meargă”.
Ştiu că uneori te gândeşti “Dacă mergea?” …Te frământă şi eşti gelos când mă vezi pe mine indiferentă.Sincer nici nu ştiu dacă mă prefac sau chiar simt asta. Dar e profund,e natural.
Te privesc şi găsesc în tine doar o umbră,un om care se ascunde sub o mască bine întreţinută.A bărbatului perfect,care nu iubeşte,care tratează femeia ca pe cea mai inferioară formă de viaţă. Care arată bine,nu doar pe exterior. Care are întotdeauna dreptate. Dar care mă priveşte cu regret,cu blândeţe.
Care are lângă el o femeie dorită de toţi,fără scrupule,fără demnitate.O oarecare.
Am devenit doar indiferentă la toate răutăţiile şi privirile iscoditoare ale lumii. La toate gândurile răutăcioase îndreptate spre mine.
Am renunţat la toate visele,pentru că mi-am dat seama,că nu mai erau ale mele.Erau ale acelei “eu”,iubita ta.
Acuma am altele,mai puternice,mai aproape de realitate,mai importante.Am să le realizez.De asta sunt sigură!
Totodată,am renunţat la a-mi deschide sufletul în faţa oricui. Încrederea e oferită cu măsură.Iar prietenia mea e apreciată şi foarte sinceră.
Într-o privinţă ai avut dreptate,că doar după ce te las pe tine în urmă,voi deveni o altă persoană.
Iar pentru tine,nu mai simt nimic,nici măcar ură.Poate milă. Milă că ai ajuns aşa.Nu mă cred superioară ţie,dar ştiu că sunt.Eu nu am ajuns să mă înjosesc în ultimul hal.
Pentru tine,pot fi o amică de suflet,atunci când te plictisesti şi vrei să discuţi toate prostiile posibile,să-mi aberezi,iar eu să râd cu poftă.Cu mine să te simţi în largul tău şi să spui faci orice gest spontan şi necugetat.Dar atât.
Viaţa mea are alt traseu acum,ales de mine.Şi dacă nu e cel bun,am să-l fac eu să fie.Pentru că pot.
Stefan Salvatore
