Fara sens..Cu subinteles..:D

Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi… Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?
Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire.
Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita. Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra a ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem… Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti…
Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.
Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea… O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara. Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. 

Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa! 
Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze …noaptea! Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput…
Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi …singura stea … singura planeta, singurul soare care conteaza..
Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc …
Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra. 
Ceea ce nu vedem ne vede.
Ceea ce nu simtim ne simte. 
Ceea ce nu ne lipseste ne apartine.
Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari..
Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit.