Si daca as trage linie si as spune 'pana aici!'? daca as reusi sa-mi iau inima in dinti si as spune 'merit mai mult!'? daca as fi constienta de ceea ce pot, de ceea ce vreau?
m-am gandit ca ar trebui sa astept, poate nervii din stomac s-au speriat doar si nu o sa mai apara , poate la un moment dat o sa mi se inmoaie genunchii atunci cand trec pe langa tot ce ma doare....poate povestea dureroasa o sa se transforme intr-o poveste normala.., poate o sa fie si ceva simplu pana la urma.
de ce ma complac?! de ce nu-mi revin?!
e trist ca mie imi pasa, ma transform in nu stiu ce....as vrea sa stiu... de ce raman eu singura careia ii pasa?
in alta ordine de idei, visez din ce in ce mai ciudat, visez ca sunt la mare, ca vantul imi suiera in urechi si amanuntele sunt esentiale. orice scoica, orice fir de nisip, culoarea verzuie a marii, senzatia de apa inghetata pe picioarele obosite de atatea drumuri citadine, atatea trepte urcate de la metrou, pofte nebune, zambete intinse pe toata fata, nisip sub unghii, o tigara fumata de vant, pescarusi care plang, siguranta ca prietenii chiar exista si (incredibil) sunt palpabili, nostalgie, amintiri, fericire...multumesc ..
maine ma duc iar la locul de tortura, maine o sa imi plang din nou amarul intr-un loc prea plin, maine o sa adorm iar la o ora neomeneasca in patul meu din vise, maine o sa ma transform din nou, in altceva...
Vreau sa se termine semestrul asta... e tot ce mai sper..:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu